RSS

Arhivele lunare: Decembrie 2011

Ţie

Cum frumuseţea ta, iubito,
Cu zâmbetul tău alb şi pur
Pe dată, noaptea mi-a-nsorit-o
Şi-n suflet mi-a înfipt azur!

Cum părul tău, ce-l zvârli pe spate,
Cu-n gest cochet dar inocent
Mă face să simt cum se zbate
În mine-un vechi adolescent!

Privirea ta, cumva, timidă
Mă zăpăceşte ca pe-un puşti
Şi toată viaţa mea sordidă
Mi-o curăţi, când gura îmi muşti.

Când speriată de-ndrăzneala –
Pe care nici n-o bănuiai
Că stă ascunsă sub sfiala
Pe care, de-obicei, o ai

Încerci să mă alinţi, femeie,
Ca o văpaie mă aprind
Şi nici un gând, nici o idee,
În minte n-am – când te cuprind.

Doar o săgeată mă străbate –
De fapt, e-un fulger neîntrerupt –
Când simt cu pieptul tău se zbate
Şi timpul, brusc, devine rupt

De tot ce-a fost odinioară,
Pe când eram un zvăpăiat –
Ducând o viaţă de ocară,
Crezând că, astfel, sunt bărbat.

…Când, osteniţi, ţintim spre stele,
Cu ochii tot de dor aprinşi,
Simţim că suntem ca şi ele –
De tot ce-i pământesc desprinşi.

Cum frumuseţea ta, iubito,
Cu zâmbetul tău alb şi pur
Pe dată, noaptea mi-a-nsorit-o
Şi-n suflet mi-a înfipt azur!..

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 7, 2011 în Poezie de dragoste

 

Despărţire-n toamnă

Smocuri de imagini smulg din amintire,
Ascultând cum vântul tânguie la geam –
Încercând, zadarnic, să îmi dea de ştire
Că singurătatea-i unicul balsam.

Brusc, îmi vine-n minte o alee îngustă…
Îţi aduci aminte cum ne-am întâlnit?!
Îţi ţineai, c-o mână, diafana fustă –
Zâmbind ştrengăreşte – pasul mi-ai oprit.

Şi atunci era toamnă şi sălbatic, vântul,
Şuiera prin pomii, de-acum, desfrunziţi…
Un noian de frunze potopea pământul –
Trist, zâmbea un soare, cu dinţi strepeziţi.

S-a întâmplat şi-a doua noastră întâlnire –
Când răceala brumei, totul arginta…
Nu-mi trecea prin minte că a despărţire,
Părul tău – ca frunza toamnei, flutura.

Cu câteva vorbe şi lacrimi puţine –
Pe care, cu ciudă, îndată le-ai şters –
M-ai rugat, în şoaptă, ca să uit de tine,
Căci, departe-n lume, tu aveai de mers.

N-am rostit cuvinte – doar anemic, parcă,
C-o durere mută te-am îmbrăţişat…
Pleoapele-mi, de febră, n-au putut să stoarcă
Lacrimi – numai pieptu-a scos adânc oftat.

Şi-ai plecat deodată – parcă gârbovită,
După un nesigur, ultim, trist sărut…
Nici azi, nu-mi dau seama, de mi-ai fost iubită –
Ştiu doar că, de-atuncea, nu te-am mai văzut.

…Smocuri de imagini smulg din amintire –
Cu pomi goi de frunze şi-o alee-ngustă,
Pe care-mi apare trupul tău subţire,
Ce-şi ţine, c-o mână, diafana fustă…

 
3 comentarii

Scris de pe Decembrie 7, 2011 în Poezie de dragoste

 

Hotarare de iubire

E timpul să mă-ndrăgostesc
De cineva – cu adevărat…
Să nu trăiesc un vis prostesc
În care să mă simt ciudat.

Căci prea mult timp am petrecut
Şi-am tot trăit şi-am făurit
Iluzii fără de început –
Şi vise fără de sfârşit.

Vreau să iubesc pe cineva
Care să merite iubit…
Să pot rosti „iubita mea”
Ştiind că sunt şi eu iubit.

Glas răbufnind de plictiseli
Am ascultat, prea răbdător…
Şi vorbe pline de îndoieli,
Venind din duh nepăsător.

„Iubire” e-un cuvânt comun
Ce-l poate spune-oricine, oricând…
Dar trebuie să fii nebun –
Să nu-ţi asculţi al minţii gând.

Care te-ntreabă, mult prea des,
Strident şi simplu, totodat’,
Dacă femeia ce-ai ales –
Te merită cu-adevărat.

Sunt întrebări ce ades mă dor –
Ce ades le uit sunt întrebări…
Ce-mi este, oare, mai uşor,
S-aştept, să cad în renunţări?

Dar, timpul, unicul cântar,
Va hotărî ce, cum, va fi…
Ori aştepta-voi în zadar –
Fie pe alta voi iubi.

…E timpul să mă-ndrăgostesc
Sau să renunţ definitiv;
Pe cineva să mai iubesc
Şi sufletului să-i cos tiv…

 
5 comentarii

Scris de pe Decembrie 1, 2011 în Poezie de dragoste

 

Daca timpul…

Dacă timpul amintire
Despre toate ar avea –
Poate des mi-ar sta în fire
Să te port în mintea mea.

Dacă anii – păsări sure –
N-ar zbura prin veacul spân,
Sufletu-ar putea să îndure
Numele să ţi-l îngân

Ceas de ceas, clipă de clipă –
În calme psalmodieri…
Dar mi-e sufletul risipă
De ciudate-ntortocheri.

Numai cerul mi-e dovadă –
Când privesc spre-azur, setos,
Că stau drept, fără tăgadă,
Şi nu merg cu capu-n jos.

Câte-o piedică-n răstimpuri,
Mă opreşte-n poticneli…
În rest, palide-anotimpuri,
Trec – furtuni sau adieri.

…Dacă timpul amintire
Despre toate ar avea –
Aiurând despre iubire,
Numele ţi-aş îngâna.

Însă timpul – gri plămadă –
Zboară, întins, pe drumul său…
Printre vise, dor şi sfadă –
Am pierdut numele tău…

 
2 comentarii

Scris de pe Decembrie 1, 2011 în Poezie

 

De ce?

Te rog să-mi spui ,iubito, de ce sunt plopii goi
Şi soarta de ce oare ne-a împărţit la doi?

De ce e rece noaptea, cocorii de ce pleacă
Şi de ce simt, adesea, că plânsul mă îneacă?

Hai spune-mi tu, iubito, de ce a căzut brumă
Şi ce blestem ne face să nu fim împreună?

De ce sunt negri norii şi vântul de ce plânge
Şi spune-mi pe ce cale la tine pot ajunge?

Hai, spune-mi de ce oare e frunza ruginie
Şi grauri de ce umblă în stoluri mari prin vie?

De ce-s uscaţi porumbii şi iarba veştejită
De ce mi-s umezi ochii şi inima cernită?

De ce-s fără prieteni şi fără bucurii
Şi praful de ce-mbracă câmpiile pustii?

De ce sunt fără vlagă şi atât de-mbătrânit
– Mi-e mintea obosită, sau toamna a venit?

 
2 comentarii

Scris de pe Decembrie 1, 2011 în Poezie

 

Tăcerile tale

…Şi dacă nu-mi vorbeşti – ce dacă?! –
Tăcerile îmi sunt surori…
Cum frunze-n vântul toamnei pleacă,
Din suflet pleacă vineţi nori.

Şi se tot duc în zarea largă,
De unde-n taină au venit,
Lăsând, în urmă, ploi să şteargă
Ce pân’ acum ne-a despărţit.

Când îţi vorbesc – îţi pleci, îndată,
Genele lungi către pământ
Şi gura ta-n rubin muiată,
Nu pare a şti rosti cuvânt.

Răceala ta – rece mă lasă,
Căci ştiu că-i doar unicul scut
În faţa răului, ce-apasă,
Cu îndârjire – din trecut.

Dar te iubesc, plin de-o ardoare
Ce înseninează cerul-nalt
Şi-n mine soarele răsare
În braţe când, duios, te salt.

Căci te doresc cu disperarea
Unui beţiv învederat –
Doar că nu vinul e licoarea,
Ci tu – de tine să fiu beat.

…Şi dacă nu-mi vorbeşti – ce dacă?!
Tăcerile surori îmi sunt;
Sub anotimpuri, ce vin – pleacă,
Eu te iubesc – la fel de crunt…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 1, 2011 în Poezie de dragoste

 

IUBIRE–MUZICA ANDRE RIEU. VERSURI BORIS IOACHIM

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 1, 2011 în Videoclipuri