RSS

Arhivele lunare: Iulie 2012

Şi-o să te uit…

Şi-o să te uit…

Şi –o să te uit, aşa, cum uită zorii
De noapte, de sclipirea stelelor,
Cum ceru-albastru uită, vara, norii –
Beţivul, veşnic, şirul zilelor.

Cum uită păsările călătoare
De toamnă şi de ceţurile ei,
Când se întorc la cuib scăldat în soare
În primăveri – când zburdă, pe câmp, miei.

Cum uită marea de învolburare
După furtuni, când valu-i liniştit,
În limpezimi de tainică splendoare –
Scaldă un ţărm ce stă-ntre stânci pitit.

Şi-o să te uit, aşa, cum uită cucii
De puii părăsiţi în cuib străin;
Cum uită că au fost copaci, butucii –
Când încălzesc odaia – din cămin.

Şi-o să te uit cum uită, după iarnă,
Gâze şi vrăbii – geruri şi zăpezi,
Când din văzduh ploi calde prind să cearnă
Şi mugurii se umflă prin livezi.

Şi-o să te uit, căci, aşa se cuvine –
Când îngheţat e-al dragostei izvor,
Să uit şi să te scot, de tot, din mine –
Ca să-mi rămână sufletul uşor.

Dar n-o să pot uita, vădit, niciunde
Şi cred că niciodată, nicidecum
A ochilor tăi limpezimi de unde
Şi-al trupului plăpând, suav parfum.

Nu voi uita privirea ta de ciută,
Nici dulce-caldă răsuflarea ta…
Dar cum, în viaţă, toate se cam uită –
Cel mult, în amintiri te-oi fereca…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 13, 2012 în Videoclipuri

 

Ţie

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 5, 2012 în Videoclipuri

 

Început de cireşar


Început de cireşar

Iubito-n început de cireşar
De ce îmi pare viaţa în zadar,
Când verdele e-atâta de intens –
De ce îmi pare totul fără sens?

Să fie doar un gând rătăcitor
Ieşit din sfâşierea unui dor
Ce vine din trecutul meu neclar –
Când viaţa o priveam ca prin cleştar?

Pe stradă trec perechi, râzând, şoptind
Şi mă străbate, ca un fulger, gând
Un gând ceţos, rece şi-ntunecat –
Că nu vom fi, alături, niciodat’.

E-un soare blând şi atât de generos
Că poleieşte totul cu frumos…
Şi mierlele, ah!, mierlele cum cântă!
Iar rândunici-săgeţi spre-azur se avântă.

Cireşele de mai demult sunt coapte
Iar ceru-i plin de stele vii în noapte…
Şi mă frământă-o întrebare grea:
Mai e pe acolo, oare, steaua mea?

Căci deznădejdea iar mi-e boală grea…
De-ar fi – să fie! – măcar steaua ta
Din când în când ca să mă privegheze
Şi calea-mi, câteodată, s-o vegheze.

Sau, poate, cer prea mult? – e steaua ta!
Pe-a mea cred c-a furat-o cineva…
Căci e ceva banal, azi, a fura –
De ce-ar fi curios să furi o stea?!

…Dar, poate, doar un duh rău m-a vrăjit
Şi totul nu-i decât un gând smintit
Stârnit de triste auzite veşti…
Tu tot frumoasă, fremătândă, eşti?

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 2, 2012 în Videoclipuri

 

Etichete:

Fumul toamnelor târzii

Fumul toamnelor tarzii

Hei, iubito, tu mai ştii
Azi, când frunza-i încă-n ram –
Fumul toamnelor târzii,
Când în braţe te ţineam?

Mai ţii minte, tu, cum – vai!
-Sub năvala norilor –
Roua ochilor jertfeai
Pe mormântul frunzelor?

Cum, zadarnic, încercam
Să te alint, să te ogoi?
„Te iubesc”, îţi tot şopteam,
Sub plânsoarea tristei ploi.

Dar, din ochii tăi umbroşi,
Tot curgea firav izvor
Ce-i făcea tot mai frumoşi
Şi mă înecau în dor.

Dor de tine, de-al tău trup
–Căci sosea plecarea ta –
Şi de tine să mă rup,
Nu-mi puteam imagina.

Lacrimile îţi sorbeam –
Însetat ca un beţiv…
Vorbe tandre-ţi îngânam,
Să mai stai – cătând motiv.

Friguroasă, îmi cereai,
Să te sorb, să te dezmierd…
Dar oricât mă-mbrăţişai –
Eu ştiam c-o să te pierd.

Şi –ai plecat…pe sub castani –
Sau, poate, salcâmi erau?!
Au trecut – puzderii – ani,
Dar ţin minte cum plângeau

Cu îngălbenite foi,
Spulberate-n vânăt vânt…
Prohodindu-ne pe noi
Cu un vaier, ca un cânt.

Ce-mi rostea dur şi concis
–Sub al frunzelor prăpăd –
Că doar, câteodată, în vis,
Mai aveam să te revăd.

…Toamnă-i iar şi frunze cad –
Toamne-n goană au trecut…
Ani au curs pe-al vieţii vad –
Numa’ în vis te-am mai văzut.

Tot frumoasă, tot plângând
Cu acel chip fin, dar umbros…
Te-am purtat, te port în gând –
Tot te mai gândesc duios.

…Hei, iubito, tu mai ştii –
Azi, când sunt copac, nu ram –
Fumul toamnelor târzii,
Când în braţe te ţineam?…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 2, 2012 în Videoclipuri

 

Iubita mea – lumina mea albastră

Iubita mea – lumina mea albastră

Cu ce lumină-albastră cerul tău –
Cer presărat, intens, cu praf de stea –
Lin înveleşte-n doruri lutul meu
Ce-i rece şi sleit, iubirea mea!

Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce şi aprins aleanul lor –
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.

Tu nici nu ştii, măcar, azurul meu,
Cum te privesc – şi obraznic şi curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău –
Lasciv şi inocent e, totodat’!

Când mă săruţi, gingaş, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori –
E-un simţământ neînţeles, ciudat.

Cum se revarsă-n noapte ploi de stele –
Din cerul de catran, cum se desprind!
Dar cea mai arzătoare dintre ele –
Eşti tu, iubito-n braţe când te prind.

Când trupurile noastre se despart,
E un dezastru în fiinţa mea –
De, parcă, ceru-ntregii lumi s-a spart
Şi mi-a căzut în cap un ciob de stea!

Atunci, buimac, privesc plecarea ta,
Printre copacii-abia îmbobociţi
Şi sunt cuprins de-o disperare grea –
Căci ani şi oameni ne ţin despărţiţi.

Deci, ce eşti tu? Lumina mea albastră!
Ce-mi curgi fierbinte-n sângele-ngroşat
Şi-mi luminează-a ochilor fereastră
Cu cer albastru – când nu e înstelat.

Iar gândurile tale trec prin mine –
Adesea pleacă, dar mai des rămân…
Şi –ntinerit, simt când îţi este bine –
Când nu ţi-e bine – mă simt trist, bătrân.

Iubirea mea, lumina mea albastră –
Noi, împreună, n-o să adăstăm…
Dar, undeva, unită-i soarta noastră
Şi nu ni-i interzis ca să visăm…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 2, 2012 în Videoclipuri

 

Floare de sânziană

Floare de sânziană…Boris Ioachim

Sânziană, sânziană,
Floare eşti sau buruiană?
Buruiana dorului
Sau floarea norocului.

Buruiană de iubit
Sau floare de lecuit
Vise limpezi de fecioare
Ce mai cred în ursitoare?

Ce cred că-n vraja iubirii
Stă secretul nemuririi.
Şi parfumul tău aparte
Le ţine de rău departe.

Te culeg fecioare-n noapte,
Cu chicote şi cu şoapte
Despre un frumos ursit
Despre-un mult visat iubit.

Şi le stinge, dintr-o dat’
Şi aleanuri şi oftat.
Şi-mpletindu-te-n coroană
Sânziană, sânziană,

Pe creştete te aşează –
Chipul li se luminează,
Preschimbându-le-n prinţese,
Dacă nu chiar în crăiese

Nopţi, ah, nopţi de sânziene,
Cum îmi picură din gene,
Rouă rece şi amară –
Căci îmi amintesc de-o vară

Când sub stele mai visam
La al dragostei balsam
Şi sub vraja stelelor
Mă simţeam nemuritor.

…Sânziană, sânziană –
Floare eşti şi buruiană
Buruiana dorului
Şi floarea norocului…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 2, 2012 în Videoclipuri