Verba

Sunt oamenii doar oameni – şi buni şi răi, de-a valma,
Iubeşte-i deopotrivă, căci asta e iubirea…
Iubeşte-l pe acela ce-n stradă-ntinde palma,
La fel şi pe acela ce-ţi caută privirea.

Iubeşte-i pe prieteni, iubeşte-i pe duşmani,
Nu refuza pe-acela ce-ţi cere ajutorul –
În lume sunt de toate: şi genii şi mârlani,
Şi zbor înalt şi piedici să stăvilească zborul.

Însă, ţine minte: ca să-ţi fie bine
Nimic pentru alţii, totul pentru tine.

De când e lumea – lume minciuna-i fel de-a fi
Şi ura-n firea lumii de mii de ani tronează;
Tu nu urî pe nimeni, pe nimeni nu minţi
Fii bună şi cuminte şi cinstea ţi-o păstrează.

Se scutură salcâmii?! Salcâmi vor înflori!
Nimic nu-i nou sub soare, ce-i nou, e doar părere!
Învaţă de la fluturi ce-nseamnă verbu-A FI
Şi nu uita că viaţa se naşte din durere.

Însă, ţine minte: ca să-ţi fie bine,
Nimic pentru alţii, totul pentru tine.

De-i fericirea scopul suprem al vieţii tale,
Doreşte-o fără patimi, puţin câte puţin;
Nu căuta-n păcate a clipei alinare
Căci tot ce e păcat sfârşeşte în suspin.

De vezi în jur cum alţii se scaldă în plăceri,
Tu flutură din mână, cu milă şi dezgust;
Nu te lăsa furată de-a proştilor păreri
Şi nu-ntina cu patimi al tinereţii must.

Însă, ţine minte: ca să-ţi fie bine,
Nimic pentru alţii, totul pentru tine.

Pe cei de lângă tine de-i vezi mereu greşind
Făcându-şi din avere al vieţii scop şi zeu
Încearcă de-i îndreaptă, şi nu uita nicicând
Că peste tot ce-i viaţă veghează Dumnezeu.

De te jigneşte lumea, de-n faţă te loveşte,
Tu iartă, căci iertarea e lucrul cel mai sfânt.
Nu cere răzbunare, cu linişte zâmbeşte,
Căci totul se plăteşte, de-a pururi, pe pământ.

Însă ţine minte: ca să-ţi fie bine,
Nimic pentru alţii, totul pentru tine.

De nu găseşti un suflet aproape ca să-ţi fie,
Nu dispera, e vreme destulă să-l găseşti,
Gândeşte-te că viaţa nu-i numai bucurie,
Iar sila şi tristeţea sunt lucruri omeneşti.

Însă, ţine minte: ca să-ţi fie bine,
Nimic pentru alţii, totul pentru tine.

Aceasta este viaţa: lumină dar şi noapte
Şi adevăr sublim şi jalnică minciună
Şi răcnet plin de ură dar şi gingaşe şoapte
Şi putredă mocirlă şi cer curat cu lună.

Fereşte-te de iude şi, mai ales, de proşti,
La cel cu vorba vană urechea să nu-ţi pleci,
Iar limitele tale mereu să le cunoşti,
Şi astfel, tu prin viaţă, senină o să treci.

Şi nu uita: de vrei să-ţi fie bine,
Nimic pentru alţii, totul pentru tine.