Septembrie

Ieri am văzut un cârd de berze
Cum se-ndreptau în drum spre sud
Mi-au aburit de jale ochii
Şi mi-am simţit obrazul ud.

Pe cerul vânăt, ca de humă
Insinuau un „A” prelung
Şi le –am şoptit şi eu „adio”
Căci plopii i-am văzut că plâng.

Se veseleau de vânt scaieţii,
Ciulini-n tumbe se-ntreceau
Şi ciori în pâcla dimineţii
În sumbru praznic petreceau.

Atâtea frunze moarte-mbracă
Pământul aspru şi crăpat
Încât mă-ntreb dac-a fost vară,
Sau poate numai c-am visat.

Şi iar mă-ntreb dacă-i aievea
Acest decor – sau e coşmar,
Căci iarăşi îmi aduc aminte
Că-mi trece viaţa în zadar.

… Fără rost sunt întrebări
Şi degeaba plopii plâng
Dacă berze pleacă-n zări
Şi nu pot să le ajung.