Consolare

S-ar putea s-adorm într-un târziu
Obosit şi trist şi fără vlagă
S-ar putea să mor şi să nu ştiu
Dacă lumea asta mi-a fost dragă.

Trupu-acesta, mâna-aceasta rece
Cui îi va păsa că nu mai sânt?
Veacul mai departe se va trece,
Se vor naşte alţii pe pământ.

Hai să bem, cât inima mai bate,
Cât putem să spunem “te iubesc”,
Să lăsăm visările deşarte
Şi să ne-aruncăm în trai lumesc.

Vinul roşu să ne fie leacul
Tuturor durerilor de-acum
Las’ să treacă mai departe veacul –
După noi, şi alţii vor fi scrum.