Teama

Eu ştiu că vine toamna – deşi nimeni nu ştie
În frunza încă verde, eu văd o frunză moartă
Prevăd de-acum măcelul de frunze ce-o să fie
Ce milă mi-e de plopii însinguraţi din poartă!

Când vor pleca cocorii, spre alte ţări, mai calde
Mă voi închide-n mine, ca într-o carapace
Sub un copac privi-voi o frunză care cade
Şi-apoi, plângând în taină, sub umbra lui voi zace.

În nopţi cu lună plină, când bruma va cădea
Iubito, îţi voi scrie că sunt bolnav de toamnă
Fumând cu sete-n noapte, îmi voi imagina
Cum m-aş simţi la pieptul tău cald, frumoasă doamnă.

Eu văd că vine toamna, deşi nimeni nu vede
Ş verdele pădurii eu ştiu că va păli,
Presimt de-acum noianul de arome ce s-o pierde
Şi ştiu că-n strai de-aramă pustiul s-o făli.