Ego

Sunt destin şi patimă
Gândul rău, mă clatină
Sunt iubire şi sunt fum
Omul simplu de pe drum.

Sunt pădure desfrunzită
Des mi-e inima cernită
Şi sunt fruct căzut din ram
Iar dureri – o mie am.

Caut linişte frenetic
Ba mă-nchin – ba sunt eretic.
Rar de stele-mi este dor,
Fiindcă-i rece raza lor.

Mult mi-e sete de-adevăr
Şi-s luat des în răspăr
Liber să mă simt îmi place
Şi să fiu lăsat în pace.

Mă gândesc prea mult la moarte
Şi-l blestem pe cel ce o-mparte.
De omidă-mi este silă,
Dar de fluture mi-e milă.

Şi mi-e silă de război
Şi de laşi şi de noroi
Sufletul mi-e dor hoinar
Prin mileniul nuclear.