Floris

Îmi amintesc de-o vară
De rochia ta albă,
De o–nmiresmată seară
De inima mea caldă.

De-o stradă prăfuită
De mâna ta fierbinte,
De-o bancă nevopsită
De glasul tău cuminte.

Mă-nflăcărase vinul
Tu m-ascultai zâmbind…
Eu inimii preaplinul
Ţi–l înşiram roşind.

Mă îmbăta privirea
Din ochii tăi cuminţi
Şi-n pieptul meu iubirea
Stârnea fiori fierbinţi.

Eram cu capu-n nori –
Sau poate prea timid,
Tânjeam de-atâtea ori ,
De dragoste avid.

Când îţi spuneam pe nume,
Parcă numeam o floare
Tu mă priveai cuprinsă
De-o tainică mirare.

Ce simple păreau toate
În acele zile sfinte!
Şi ca să ne-nţelegem,
Nu trebuiau cuvinte.

Un vis ne era viaţa –
Pe-atunci eram copii;
Dar astăzi, prea devreme,
Ni-s tâmplele-argintii…