Fabula

Se îmbătă-ntr-o seară – seara
Şi-şi spuse: “eu sunt dimineaţă!”
Şi îi şopti de-aproape vara:
“Să-ţi împrumut un sloi de gheaţă!”

Se îmbătă-ntr-o dimineaţă
Cea vară plină de miresme
Şi îi şopti-ngheţata iarnă:
“Să-ţi dau parfumuri la ferestre!”

Cu verişoara-i noapte, ziua
– Măreaţa sor-a tuturora –
Se-mbrăţişară în tăcere –
Şi aşa, născură aurora.

Deci, dacă una şi cu alta
Şi alta încă şi cu una,
Se pot aşa bine-nţelege –
De ce mintoasa cu nebuna
De ce urâta şi frumoasa
De ce curata cu jegoasa
N-ar naşte asta: mincinoasa?

MORALA:

Proasta sau geloasa.