Frumoasă-i lumea – mare-i Dumnezeu
– Cu toată înfăţişarea-mi mult prea tristă –
Şi dac-aceasta-o spune-un derbedeu –
Să ştiţi prieteni, că există.
Credeţi-mă pe mine, care sânt
Un candidat de-a pururi la cădere
Că-n tot ce e frumos pe-acest pământ
Se vede mâna Lui şi-a Lui putere.
Nu-s vorbe ca să spună slava Lui
Şi-a Lui putere harfe nu-s s-o cânte
Dar cum în voi, vibrând, iubire nu-i
A mele stihuri n-or să vă încânte.
Dar urmăriţi cum curge-n vale-un râu
Cum moare şi se naşte – tot curgând
Sau stând pe spate într-un lan de grâu
Priviţi în noapte stelele arzând.
Şi-o să-nţelegeţi, poate, cântul meu
Şi-o să strigaţi cutremuraţi: ”Există!
Frumoasă-i lumea, mare Dumnezeu!”
– Chiar dacă mutra mea e tristă…

mara voinas
ianuarie 20, 2012 at 10:00 pm
Si cate stele-ai numarat, cazand,
In lan de grau, pe spate stand?…
B. Ioachim
februarie 4, 2012 at 9:50 am
Multe…poate prea multe…