Rugaciune

Pe sub tei, pe sub tei
Iar apoi pe sub castani
Poartă, Doamne, paşii mei
Obosiţi de-atâţia ani.

Nu lăsa ca deznădejdea
Şi urâtul să mă frângă
Nici ca inima-mi sleită
Ceas de ceas în van să plângă.

Nu lăsa noroiul rece
Să-mi întunece avântul
Fiindcă uit, pe zi ce trece
Si Lumina şi Cuvântul.

Agera zvâcnire-a minţii
Nu mi-o îneca în fiere
Până nu-i ceasul căinţii
Unge-mi buzele cu miere.

Lasă-mă să cred în Tine
În iubire şi-n iertare
De fac rău, să iasă bine –
Bine facă orişicare.

Pe sub tei, pe sub tei
Iar din când în când sub stele
Poartă, Doamne, ochii mei
Ce-au orbit de-atâtea rele.