Scuzaţi!
Deci am ajuns cu cititul la capitolul cinci unde au curăţat Tib şi seminaristul ,,parfumeria.” Doamne mă gândesc, cum este posibilă atâta umilinţă. Parcă n-au dus-o deţinuţii destul de greu în condiţiile
acelea de neînchipuit. Trebuiau s-o facă n-aveau de ales! Câte creaturi mizerabile s-au folosit de poziţia lor superioară şi-au avut mână liberă, să-şi trăiască agresiunile şi perversităţiile pe spinarea celor slabi. Trebuie să am grijă să păstrez o distanţă sănătoasă faţă de conţinutul lecturii, să nu mă ocupe prea tare. Îmi place foarte mult cum scrieţi, citesc cu sufletul la gură, înplinită de emoţii şi retrăind iadul prin care au trecut personajele. Îmi place că Tib nu le-a acceptat pe toate, că s-a înpotrivit multor situaţii, că a gândit şi şi-a păstrat sufletul curat. Soarta lui n-a fost doar o lecţie a vieţii, cu prea multe greutăţi supraomeneşti a fost încercat. O să continui cu cititul şi la urmă o să pun întrebări. O seară plăcută! Renate
Ideea e că toate lucrurile acestea nu s-au petrecut într-un batalion disciplinar -aici e ficţiune – ci în Armata Română, înainte de ’89! Am fost transferat în ceea ce se numea, pe atunci, „Direcţia Lucrări în Economia Naţională – prescurtat DLEN – în argou „diribau”. De fapt, majoritatea soldaţilor nu aveau nici o vină, ce-i drept, erau foşti puşcăriaşi -dar îşi ispăşiseră pedeapsa…Eu am nimerit ca fraierul, avusesem ceva incidente minore – de natură politică – la locul de muncă (ex. refuzam să plătesc cotizaţia UTC). Nu am fost un dizident – eram un puşti teribilist…
1- Povestea lui Deget este adevrată?
2-…………………Radu…………………..?
3- Evadarea lui Tib……………………..?
4- Chestia cu Şalupa ………………….?
5-Accidentul lui Labă…………………..?
Aş dori să ştiu doar ceea ce sa întâmplat cu adevărat. Ficţiune încoa şi încolo, este necesară înţeleg. Doar adevărul şi numai adevărul mă interesează pe mine personal!
Bineânţeles că nu sunteţi nevoit să-mi răspundeţi dacă nu vreţi sau nu puteţi.
Mulţumesc pentru amabilitatea Dv. de a-mi da răspunsurile cerute. Mă tot gândesc la cele întâmplate! Înţeleg durerea ce s-a strâns în Tib. Dacă-mi permiteţi, ceva referitor la Ica. Înţeleg că Tib a fost foarte dezamăgit, neputând să priceapă ceea ce făcuse ea. Dar să vadă partea pozitivă, poate deja, după atât de mult timp, a făcut-o. Eu vreau s-o apăr fiind sigură că a lăsat copilul, dându-şi seama, că nu-l poate creşte singură. A făcut totul spre binele copilului, a vrut să-i meargă bine şi a ştiut că părinţii lui Tib sunt oameni de nădejde şi acolo la ei, copilul va fi iubit.
Sunt convinsă că nici ea n-a devenit fericită în viaţa ei. Cred că în tăcere, în cămăruţa ei sufletească, a suferit enorm. Mă bucur că am avut posibilitatea să vă cunosc, că mi-aţi permis să privesc după culise. Sper să aveţi parte de fericire! Numai bine! Renate
Va multumesc ca existati , aveti poezii frumoase .Privind prin prizma poeziilor scrise ,sunteti un romantic , un om minunat.
Am combinat versurile D-stra cu 2 -3 versuri ale Lui Eminescu . Nu am publicat nicaieri deci nu e vorba de foloase.
Sper sa nu va suparati .
Dar cum nu aveti o adresa de contact am scris aici.
Oglinda noptii ai privit
Sa vezi un dor arzand
Si din priviri tu ai zarit
Luceafarul cel bland
In linistea ce te framanta
Nu ai gasit scapare,
Si-acum in noaptea muta
Iar cersesti o alinare
Luceafarul privi de sus
Simtind a ei chemare
Si mari se ridica-n sus
Se aprinse si mai tare
Fu-n data fermecat
De-a ei infatisare
Urmand-o pas cu pas
I-ajunge-n odaie
Lumina lui o lumina
Tesind cu recile-i scântei
Un farmec de vapaie.
Si când la pat se-ntinde drept
Fecioara sa se culce,
I-atinge miinile pe piept,
Ea-nchide geana dulce;
Intinde palma crin suav,
Sopteste-mi ce te-apasa,
Promit in suflet sa te am,
Sa-mi fii inger acasa.
La geam apar usor,tacut,
Cand somnul te cuprinde,
La tine fuge-al meu sarut,
Ca un viclean,ma vinde.
De-ai poposii in lumea mea
Si-ai vrea o mangaiere,
Ramai atat cat vei putea
Caci inima tot cere.
Ca doi hoinari in barca noptii
Prin flori si stele am vasli
Si-n roua cruda-a diminetii
Din somnul dulce ne-am trezi
O stea iti las in parul moale
Si te inalt tacut spre cer,
Suspinul tau atat de mult ma doare,
Imi faci un semn sa nu disper.
De-atunci,in fiecare noapte
Nebuni spre stele noi fugim,
Pierduti in ropote de soapte
Cu vantul dragostei plutim
Spre bolta cerurilor-nalte.
Nu stiu care va fi reactia D-stra , sper sa fie una blanda si nu dura .
Eu – un simplu anonim
Domnule Marian, mulţumesc pentru aprecieri! Sincer să fiu – m-aţi băgat în ceaţă… în poezia pe care aţi postat-o mai sus (reuşită – de altfel) nu regăsesc nici un vers de-al meu… poezia vă aparţine… Vă mulţumesc, încă o dată, pentru aprecieri. Adresa mea de mail este: borisioachim@gmail.com o zi frumoasă!
BORIS IOACHIM 
Renate Müller
februarie 14, 2012 at 8:05 pm
Stimate Domnule Ioachim
Am ajuns cu cititul p
Renate Müller
februarie 14, 2012 at 8:50 pm
Scuzaţi!
Deci am ajuns cu cititul la capitolul cinci unde au curăţat Tib şi seminaristul ,,parfumeria.” Doamne mă gândesc, cum este posibilă atâta umilinţă. Parcă n-au dus-o deţinuţii destul de greu în condiţiile
acelea de neînchipuit. Trebuiau s-o facă n-aveau de ales! Câte creaturi mizerabile s-au folosit de poziţia lor superioară şi-au avut mână liberă, să-şi trăiască agresiunile şi perversităţiile pe spinarea celor slabi. Trebuie să am grijă să păstrez o distanţă sănătoasă faţă de conţinutul lecturii, să nu mă ocupe prea tare. Îmi place foarte mult cum scrieţi, citesc cu sufletul la gură, înplinită de emoţii şi retrăind iadul prin care au trecut personajele. Îmi place că Tib nu le-a acceptat pe toate, că s-a înpotrivit multor situaţii, că a gândit şi şi-a păstrat sufletul curat. Soarta lui n-a fost doar o lecţie a vieţii, cu prea multe greutăţi supraomeneşti a fost încercat. O să continui cu cititul şi la urmă o să pun întrebări. O seară plăcută! Renate
Boris Ioachim
februarie 14, 2012 at 9:40 pm
Ideea e că toate lucrurile acestea nu s-au petrecut într-un batalion disciplinar -aici e ficţiune – ci în Armata Română, înainte de ’89! Am fost transferat în ceea ce se numea, pe atunci, „Direcţia Lucrări în Economia Naţională – prescurtat DLEN – în argou „diribau”. De fapt, majoritatea soldaţilor nu aveau nici o vină, ce-i drept, erau foşti puşcăriaşi -dar îşi ispăşiseră pedeapsa…Eu am nimerit ca fraierul, avusesem ceva incidente minore – de natură politică – la locul de muncă (ex. refuzam să plătesc cotizaţia UTC). Nu am fost un dizident – eram un puşti teribilist…
Renate Müller
februarie 16, 2012 at 10:31 pm
Am câteva întrebări.
1- Povestea lui Deget este adevrată?
2-…………………Radu…………………..?
3- Evadarea lui Tib……………………..?
4- Chestia cu Şalupa ………………….?
5-Accidentul lui Labă…………………..?
Aş dori să ştiu doar ceea ce sa întâmplat cu adevărat. Ficţiune încoa şi încolo, este necesară înţeleg. Doar adevărul şi numai adevărul mă interesează pe mine personal!
Bineânţeles că nu sunteţi nevoit să-mi răspundeţi dacă nu vreţi sau nu puteţi.
Boris Ioachim
februarie 17, 2012 at 3:34 am
1 da
2.da
3.nu.
4.nu.
5.da
Renate Müller
februarie 18, 2012 at 8:33 pm
Bună seara Domnule Ioachim!
Mulţumesc pentru amabilitatea Dv. de a-mi da răspunsurile cerute. Mă tot gândesc la cele întâmplate! Înţeleg durerea ce s-a strâns în Tib. Dacă-mi permiteţi, ceva referitor la Ica. Înţeleg că Tib a fost foarte dezamăgit, neputând să priceapă ceea ce făcuse ea. Dar să vadă partea pozitivă, poate deja, după atât de mult timp, a făcut-o. Eu vreau s-o apăr fiind sigură că a lăsat copilul, dându-şi seama, că nu-l poate creşte singură. A făcut totul spre binele copilului, a vrut să-i meargă bine şi a ştiut că părinţii lui Tib sunt oameni de nădejde şi acolo la ei, copilul va fi iubit.
Sunt convinsă că nici ea n-a devenit fericită în viaţa ei. Cred că în tăcere, în cămăruţa ei sufletească, a suferit enorm. Mă bucur că am avut posibilitatea să vă cunosc, că mi-aţi permis să privesc după culise. Sper să aveţi parte de fericire! Numai bine! Renate
Boris Ioachim
februarie 26, 2012 at 10:36 am
Mulţumedc, Renate! (cam târziu răspunsul – nu prea am intrat pe net, din motive personale…) Fericire îţi doresc!
Marian
iunie 21, 2012 at 4:07 pm
Va multumesc ca existati , aveti poezii frumoase .Privind prin prizma poeziilor scrise ,sunteti un romantic , un om minunat.
Am combinat versurile D-stra cu 2 -3 versuri ale Lui Eminescu . Nu am publicat nicaieri deci nu e vorba de foloase.
Sper sa nu va suparati .
Dar cum nu aveti o adresa de contact am scris aici.
Oglinda noptii ai privit
Sa vezi un dor arzand
Si din priviri tu ai zarit
Luceafarul cel bland
In linistea ce te framanta
Nu ai gasit scapare,
Si-acum in noaptea muta
Iar cersesti o alinare
Luceafarul privi de sus
Simtind a ei chemare
Si mari se ridica-n sus
Se aprinse si mai tare
Fu-n data fermecat
De-a ei infatisare
Urmand-o pas cu pas
I-ajunge-n odaie
Lumina lui o lumina
Tesind cu recile-i scântei
Un farmec de vapaie.
Si când la pat se-ntinde drept
Fecioara sa se culce,
I-atinge miinile pe piept,
Ea-nchide geana dulce;
Intinde palma crin suav,
Sopteste-mi ce te-apasa,
Promit in suflet sa te am,
Sa-mi fii inger acasa.
La geam apar usor,tacut,
Cand somnul te cuprinde,
La tine fuge-al meu sarut,
Ca un viclean,ma vinde.
De-ai poposii in lumea mea
Si-ai vrea o mangaiere,
Ramai atat cat vei putea
Caci inima tot cere.
Ca doi hoinari in barca noptii
Prin flori si stele am vasli
Si-n roua cruda-a diminetii
Din somnul dulce ne-am trezi
O stea iti las in parul moale
Si te inalt tacut spre cer,
Suspinul tau atat de mult ma doare,
Imi faci un semn sa nu disper.
De-atunci,in fiecare noapte
Nebuni spre stele noi fugim,
Pierduti in ropote de soapte
Cu vantul dragostei plutim
Spre bolta cerurilor-nalte.
Nu stiu care va fi reactia D-stra , sper sa fie una blanda si nu dura .
Eu – un simplu anonim
borisioachim
iulie 14, 2012 at 12:20 pm
Domnule Marian, mulţumesc pentru aprecieri! Sincer să fiu – m-aţi băgat în ceaţă… în poezia pe care aţi postat-o mai sus (reuşită – de altfel) nu regăsesc nici un vers de-al meu… poezia vă aparţine… Vă mulţumesc, încă o dată, pentru aprecieri. Adresa mea de mail este: borisioachim@gmail.com o zi frumoasă!