Trecuta noapte de august

Nu cred că-ţi mai aduci aminte
Noroasa noapte de august –
Când încercam, printre cuvinte,
Aroma buzelor să-ţi gust.

Sufla un vânt cu miros dulce
De pere şi de pepeni verzi,
Un vânt care credeam c-aduce
Mireasma coaptelor livezi.

De fapt, în scurtele rafale,
Ce pe-amândoi ne înfiorau,
Sorbeam parfumul bluzei tale –
Sub care sânii-ţi tresăltau.

Simţeam genunchii cum mă lasă –
Tu respirai fierbinte, des…
Şi o dorinţă neînţeleasă
Să te sărut îmi tot da ghes.

Te-am prins de mână…mai ţii minte?!
O, ce stângaci te-am sărutat!
Tu tremurai, tăcând cuminte,
Când, tandru, te-am îmbrăţişat.

Apoi, ce-a fost în acea noapte
De nebunie şi de vis?
Delir şi fierbinţeli şi şoapte –
Gustasem fructul interzis.

Când ne-am trezit, erai femeie –
Eu mă simţeam matur bărbat…
De sus, privea Calea Lactee,
De pe-un cer vast şi înstelat.

Pesemne, chiar iubirea noastră,
Toţi norii-n vânt i-a spulberat…
Ardea privirea ta albastră –
În ochi când mi s-a strecurat.

Şi ne-am făcut şi jurăminte:
Să fii a mea – al tău să fiu…
Astăzi, făptura ta fierbinte,
Pe unde e – nici nu mai ştiu.

Nu ştiu dacă eşti fericită –
Ştiu doar că părul mi-a albit…
Şi nici nu ştiu de eşti iubită
De altul – cum eu te-am iubit.

…Nu ştiu de-ţi mai aduci aminte
De acea noapte de august…
Ştiu, doar, c-aş vrea – fără cuvinte –
Dulceaţa buzelor să-ţi gust…