O fata fara riduri

Tu, Doamna mea frumoasă şi veşnic fetişcană
Şi-n inima-mi fierbinte, mereu, deschisă rană,
Oare-mi mai simţi dorinţa, neostoitul dor
Şi mai simţi, câteodată, un neînţeles fior?

E gândul meu, ce-nfrânge prea-ndepărtate zări –
Şi–n stare să te afle chiar peste mări şi ţări,
Sub cerul plin de stele sau de măreţ azur,
Tu întruchipezi iubirea – în sensul cel mai pur.

Căci, derbedeul care, îţi scrie rânduri vagi,
Flămând este de gura ta cu miros de fragi,
De trupul tău-vioară, căruia fin arcuş,
Aş vrea să-i fiu pe-al vieţii, bolovănos urcuş.

Azi, vreau să las în urmă trecutul meu neclar
Şi să-ţi zidesc palate din gânduri de cleştar
Sau măcar o căsuţă, dar nu din piatră rece –
Ci doar din dor de tine, care nicicum nu trece.

Ce vorbe-ţi scriu, de parcă, în veacul decadent
S-ar zice că sunt tânăr, mereu adolescent! –
Dar nu sunt decât, numai, un biet îndrăgostit,
Ce vrea să lase-n urmă trecutul său smintit.

Şi din căderi prea dese, aproape de neant,
Să salte, să-şi ridice, privirea spre înalt
Şi aprins să te iubească, duios şi-nverşunat –
Iubirea-i măreţie – nu-i, nicidecum, păcat.

Din viaţa mea, preaplină de falsuri şi de ceaţă,
Tu-mi eşti o-nrourată, curată dimineaţă,
Cu care îmi spăl ochii, mereu aprinşi de dor,
Când simt că-i prea fierbinte, de alean, privirea lor.

…Tu, Doamna mea frumoasă, tu veşnic fetişcană –
Pe care-o port în suflet, deschis-arzândă rană,
Mi-e dor de ochii-ţi tandri, de scânteierea lor –
De gura ta mi-e sete – s-o sorb ca pe-un izvor…

 

Trecuta noapte de august

Nu cred că-ţi mai aduci aminte
Noroasa noapte de august –
Când încercam, printre cuvinte,
Aroma buzelor să-ţi gust.

Sufla un vânt cu miros dulce
De pere şi de pepeni verzi,
Un vânt care credeam c-aduce
Mireasma coaptelor livezi.

De fapt, în scurtele rafale,
Ce pe-amândoi ne înfiorau,
Sorbeam parfumul bluzei tale –
Sub care sânii-ţi tresăltau.

Simţeam genunchii cum mă lasă –
Tu respirai fierbinte, des…
Şi o dorinţă neînţeleasă
Să te sărut îmi tot da ghes.

Te-am prins de mână…mai ţii minte?!
O, ce stângaci te-am sărutat!
Tu tremurai, tăcând cuminte,
Când, tandru, te-am îmbrăţişat.

Apoi, ce-a fost în acea noapte
De nebunie şi de vis?
Delir şi fierbinţeli şi şoapte –
Gustasem fructul interzis.

Când ne-am trezit, erai femeie –
Eu mă simţeam matur bărbat…
De sus, privea Calea Lactee,
De pe-un cer vast şi înstelat.

Pesemne, chiar iubirea noastră,
Toţi norii-n vânt i-a spulberat…
Ardea privirea ta albastră –
În ochi când mi s-a strecurat.

Şi ne-am făcut şi jurăminte:
Să fii a mea – al tău să fiu…
Astăzi, făptura ta fierbinte,
Pe unde e – nici nu mai ştiu.

Nu ştiu dacă eşti fericită –
Ştiu doar că părul mi-a albit…
Şi nici nu ştiu de eşti iubită
De altul – cum eu te-am iubit.

…Nu ştiu de-ţi mai aduci aminte
De acea noapte de august…
Ştiu, doar, c-aş vrea – fără cuvinte –
Dulceaţa buzelor să-ţi gust…