Arhive
Video
Caută-mă…
Caută-mă…
Caută-mă în glăsuirea
Vântului din zori de zi
Nu-mi vei mai afla iubirea –
Şi-asta vântu-ţi va şopti.
Caută-mă în primăvară,
Prin smaraldul crudei ierbi
Umbra mea n-o să-ţi apară –
Primăvara poţi s-o-ntrebi.
Caută-mă prin pădure
Nicidecum n-o să găseşti
Ochii mei, care să-ţi fure,
Urma paşilor hoţeşti.
Caută-mă în dogorârea
Verii, în amiezi fierbinţi…
N-o să-mi auzi glăsuirea –
Nicidecum să nu te minţi.
Caută–mă în reci vânturi
Toamna, când toţi pomii plâng…
N-o s-auzi a-mele cânturi,
Nici n-oi fi ca să te strâng
În strânsoare pătimaşă –
Să te alint, sub ruginii,
Frunze-n toamna cea trufaşă,
Când miroase-a coapte vii.
Caută-mă în plină iarnă
Pe când neaua, ca-n poveşti,
Din văzduh prinde să cearnă –
Nicăieri n-o să găseşti
Trupul meu, nici răsuflarea
Şi nici glasul meu pierdut
Fiindcă nu-ţi mai vreau chemarea –
Ce-altădată, m-a durut.
Tu pe mine – eu pe tine,
Nu ştiu cine a minţit…
Ştiu atât: nu mi-a fost bine
Nici nu cred că m-ai iubit.
Deci, „adio” nu-ţi voi spune
Nici blesteme n-oi rosti…
Nu-ţi doresc nici zile bune –
Îţi doresc – ce-mi vei dori…
Video
Mai tii minte?
Mai ţii minte?
Mai ţii minte, tu, iubire,
Cum mâna ţi-o încleştam
Sugrumat de fericire
Lângă mine să te am?
Cum opream, pe dată, clipa
Când de mine te lipeam?
Parc-un înger cu aripa
Ne atingea când ne iubeam.
Stelele din Carul Mare
Ne zâmbeau şiret, cumva…
Dar cuprins de desfătare –
Tu-mi erai singura stea.
Unde-s, oare, acele vremuri
Unde eşti, iubita mea?
Poate fericită tremuri
În braţele altcuiva.
Eu?! Zâmbesc în amintire…
O, cum anii s-au tot dus!
Dar te mai gândesc, iubire –
Chiar de lângă tine nu-s…
Video
Cântecul Primăverii
Cântecul primăverii
Izbucneşte primăvara prin toţi porii-ntregii firi –
Iarna-i o monedă calpă, azvârlită-n amintiri;
Despre berze, rândunele – despre ce vreţi să vă cânt? –
Raiul printre noi coboară – când e verde pe Pământ.
Râde soarele în barbă, găsind brume-n zori de zi –
Doar c-o singură privire, dintr-o dat’, le va topi!
Uriaş talger de aur, de sub culmi când se ridică,
Palid, speriat de moarte, frigul tremură de frică.
Muguri, vesel, liliacul, să-şi deschidă-i pregătit –
Şi când va-nflori, e vremea, să fiu iar îndrăgostit.
Verdele trezeşte-n mine – şi-n oricine – dulce dor
Şi-nfloresc iubiri, năprasnic, cu învăpăiat fior.
În amiază, din albastrul mării cerului înalt,
Soarele-şi veghează servii – rege generos, galant.
Veşnic gureşele vrăbii, chicotesc sub raza sa,
Visând clipa, mult dorită, când în praf se vor scălda.
Văzând abur cald cum iese, din pământ, ca un fuior –
Cresc în piept dorinţe tandre şi-mi simt sufletul uşor.
Mânjii bolţii, în hârjoană, rând pe rând, în zi se trec –
Şi mă îmboldeşte gândul, într-o doară, să-i întrec.
Ploi de stele scaldă noaptea…Tainic, Universu-ntreg,
Preamăreşte primăvara – şi de ce, pot să-nţeleg…
Neclintit, Divinitatea, ne insuflă gând duios
Şi orice suflet, cât de sumbru, redevine iar frumos.
Primăvara-i anotimpul cu parfumul cel mai pur,
Ce reinventează viaţa – cu smarald şi cu azur;
Unde eşti, copilărie, cu zburdălnicia ta –
Să simt, iar, cum mă veghează – ca o mamă, steaua mea?…
BORIS IOACHIM 